duminică, 26 ianuarie 2014

Intamplare

Printr-o intamplare
Trupurile noastre s-au cunoscut intr-o iubire,
Impodobita cu flori de mar La intersectia viselor amagitoare.
Ninge mereu peste gandurile trecatoare
Ale unuia dintre noi.
Dar cine?.........Cine?
Cine va sti vreodata
Ca am locuit o vreme
In lumina magica a Ochilor tai.
Cine va sti ca am pus un copac
la radacina trupului tau
Ca sa te gasesc mereu in amintirile frunzelor.
Cine va sti ca am dansat in noapte cu inima ta
Si ca m-am pierdut in noianul respiratiei tale aburinde.
Cine va sti ca m-am trezit
Ca sa te iubesc
Si ca apoi am plecat
Ca sa renasc intr-o alta intamplare.........?
1987

Renuntare la liniste -Adrian Dohotaru vol. Privire libera

"Cat de vinovati suntem, Doamne, de ceea ce ni se intampla?
Cum e mai bine sa traim?
Renuntand, supusi unui mare imperiu,
Al trecerii, disimulati si malefici, decolorati si obscuri?
In casele noastre comode, cu nori in urechi,
consultand Medici de garda, cu farmacii personale in sifonier,
Cu somnifere halucinante in buzunare, agonizand in fata televizoarelor
Fara sa intelegem nimic, fara sa ne atinga nimic,
Doar praful care ni se depune lent si aproape imperceptibil
Pe buze?
Modesti impiegati de birou,
Frivole manicuriste si mestesugari ai obiectelor de prost gust,
Hranind sobolani si insecte de casa?
Cu bombe atomice in subsol,
Si cu o crima abominabila in camera de alaturi?
Cat de nevinovati suntem, Doamne, de ceea ce ni se intampla?"

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

E iarna din nou pe ulita...........

O carte despre un tablou!?!

"Mama, avem cartea aceasta in biblioteca:Fata cu cercel de perla de Tracy Chevalier?Trebuie s-o citim pana saptamana viitoare.", ma intreaba fiica mea , o adolescenta rebela in varsta de 16 ani. Nu, nu cred, i-am raspuns.Desi am o biblioteca destul de mare, de cele mai multe ori nu am gasit titlurile cerute la scoala! "Auzi, este o carte despre un tablou. Cum sa scrii o carte despre un tablou? se intreaba ea in continuare. Da, chiar , cum sa scrii o carte despre un tablou? Deja ideea mi se parea interesanta. I-am zis sa o imprumute de la biblioteca scolii si peste cateva zile a adus-o acasa. Da, este o carte despre un tablou. Dar ce tablou:"Tanara fata cu turban" de Vermeer, ilustru reprezentant al realismului olandez din secolul XVII. Cartea m-a vrajit de la inceput si inca nu stiu ce m-a fascinat mai mult(probabil ca oricum o s-o mai citesc odata peste ceva timp, pentru ca nu cred ca i-am descoperit toate mesajele): -viata obisnuita a olandezilor din secolul XVII este atat de mestesugit si de minutios descrisa, incat atunci cand ridici ochii din carte, esti putin confuz si te intrebi unde te afli:in Olanda de acum aproape 400 de ani sau in Bucurestiul prafuit al prezentului?!?!?! -crearea tabloului care a durat cateva luni precum si descrierea atelierului lui Vermeer sunt niste experiente cu totul deosebite, pe care ai vrea sa le traiesti aievea; -descrierea starilor sufletesti prin care trec atat modelul(un fel de ajutor de menajera in casa lui Vermeer), familia numeroasa a pictorului cat si pictorul insusi in timpul creerii acestei lucrari este plina de sensibilitate si de un farmec cuceritor. In timpul in care citeam cartea, totusi mi se parea ca numele il mai vazusem undeva si m-am dus din nou la biblioteca mea, unde intr-adevar, am gasit un album vechi de arta chiar despre el, cu ilustratii alb-negru dupa operele sale.Am citit si ceea ce scria in album despre pictor, si iata cum s-a nascut dorinta de a vedea in realitate lucrarile sale expuse la Muzeul de Arta din Rotterdam, un loc deja pe lista cu destinatii unde trebuie sa ajung! Si totul de la o carte de care nu mai auzisem niciodata! Ce sa mai spun despre faptul ca de acum incolo o sa privesc altfel un tablou, ca am aflat cat de importanta e o raza de soare, calda sau rece, ca am aflat cat de imporatnt e modul in care lumina si umbra se revarsa asupra obiectelor sau fiintelor, dandu-le viata sau moarte, dupa imaginatia fiecaruia? "Fata cu cercel de perla" e o mica bijuterie, care iti va da pentru o perioada iluzia ca ai participat pe viu la nasterea unei capodopere!
PS. Am imprumutat cartea si mamei mele, care dupa cateva zile mi-a adus-o inapoi, cu multumiri si cu regretul ca a durat prea putin.A durat prea putin aceasta incursiune aproape reala in viata Olandei de acum cateva secole, lucrul care a sedus-o cel mai mult pe mama mea, avand in vedere ca nu odata mi-a zis:"cred ca cel mai mult mi-ar fi placut sa ma nasc in alt secol!" Si de ce n-ar putea fi acesta secolul 17 al Tarilor de Jos?
PPS.Pentru ca poate va intrebati daca si fiica mea a avut ceva de spus despre carte, ei bine, am sa va fac o destainuire: forta creatiei, care respira prin fiecare cuvant din acest roman, a reusit sa o impresioneze, cu atat mai mult cu cat ea insasi experimenteaza in acest domeniu, al picturii, fiind absolventa a Scolii de Muzica si Arte Plastice nr. 3 din Bucuresti.