marți, 1 martie 2016

Doamnei profesoare, cu dragoste! Si eterna recunostinta!

"Sunt o eleva chiulangioaca de fel, greu reusesc profesorii sa ma prinda la scoala si, si mai greu le e sa ma atraga spre materia lor. Chiulul e ca un iubit de care nu mai scapi, te tot cauta si tu ii tot dai sansa de a reveni. Ei bine, intr-a 9-a, primul an de liceu, teribilism, nebunie, am cunoscut-o pe doamna Rosca, iar dumneai nu permitea sa se chiuleasca de la ora ei. Initial am mers la orele cu dansa pentru a testa terenul, mi-a placut si in al doilea semestru ajunsese singura ora la care nu aveam nici macar o absenta (asta e o realizare). Din cauza comportamentului clasei noastre si a atitudinii, s-a pus de multe ori problema desfiintarii clasei si a repartizarii noastre in alte clase. Doamna Rosca a fost ca un ocrotitor pentru clasa noastra, ne-a protejat mereu si ne-a educat. Ori de cate ori s-a pus in discutie desfiintarea clasei ne ocrotea, desi suntem o clasa de filologie plina de baieti si foarte putine fete si cu atat mai putine dorinte de a evolua sau de a ridica nivelul. Cel mai bine e sa dau cateva exemple prin care demonstrez calitatile unice ale dumneai, de exemplu, cum Doamna Rosca m-a dus pe parcursul clasei a 10-a la o prezentare de carte ("Circul Noptii" de Erin Morgenstern), impreuna cu colegii de la clasa speciala. Conceptul prezentarii era unul iesit din comun,  elevii au fost ca niste invitati, iar dansa impreuna cu editorul cartii au fost mediatorii, astfel am prezentat temele cartii si a raspuns intrebarilor care incitau orice om spre citit. A fost o experienta unica, mai ales pentru un copil dintr-o clasa de filologie, nu foarte apreciata. De asemenea, tin minte ca anul trecut(clasa a 11-a) ne-a luat pe mine si pe cateva colege la o prezentare de carte, incluzand si o discutie cu scriitoarea prin skype. Ne-a spus inainte ca-si doreste sa fim impecabile si sa punem intrebari inteligente. Asa am facut, iar dansa ne-a felicitat la final. Atunci am simtit ca am facut-o sa se simta mandra si ca am multumit-o. Si ce e mai frumos in viata decat sa stii ca ti-ai multumit profesorul preferat? Doamna Rosca radia un fel de aura de noblete si bunatate, desi stia cand este cazul sa fie stricta si dura pentru a obtine rezultate cat mai bune de la elevi. N-a fost niciodata un profesor care sa respecte normele, sa ne predea dupa programa sau sa ne asculte din lectiile din manual. De asemenea ne trata ca pe niste egali atunci cand faceam un debate si nu desconsidera parerile noastre (asa cum practica multi profesori). In a 9-a ne-a propus Proiectul Lectura, in care fiecare isi alegea 3 carti pe care urma sa le prezinte dupa o anumita perioada de timp. Consider ca prin acest proiect a ridicat nivelul clasei noastre si a ajutat copii care pana atunci nu deschideau o carte decat pentru a-si face vant sa descopere minunata lume a lecturii. Clasa noastra a avut o carte care,  dupa ce eu si o colega am prezentat-o, a devenit un "bestseller" al clasei : "Umbra Vantului" de Carlos Ruiz Zafon. Cred ca sunt foarte putini elevi care n-au citit cartea aceasta. Acestea sunt o mica parte din amintirile pe care doamna Rosca ni le-a lasat, dar probabil cele mai marcante. Va multumesc, pentru tot."

                                                    Martina Voicu, o eleva ce nu va va uita

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu