duminică, 30 iulie 2017

Colectia Costica Acsinte: de la placi de sticla la digitalizare!

Nu demult am vazut acest nume vehiculat pe retelele de socializare si n-as putea sa va spun ce m-a atras la el, de am pornit sa il cercetez mai indeaproape. Acum insa sunt fascinata nu numai de ce a facut Costica Acsinte, ci si de ceilalti de la Asociatia Culturala  Atelierele Albe. 
Pai, in primul rand, Costica Acsinte s-a nascut la sfarsitul secolului 19, undeva intr-un sat din Ialomita, si, desi a facut niste cursuri de pilotaj, la inceputul primului razboi mondial, s-a inrolat ca voluntar fotograf si a facut parte din Sectia foto a Escadrilei 1 Aviatie. Si bine a facut, intr-un fel, pentru ca si dupa terminarea razboiului, tot cu asta a vrut sa se ocupe, deschizandu-si un atelier foto chiar in Slobozia. Anii au trecut,  Costica a continuat sa surprinda momente vesele sau triste din jurul lui si astfel au ajuns pana la noi peste 5000! de negative pe placi de sticla. Iar cei de la ACAA au pornit un proiect de digitalizare a acestor placi, fotografiile fiind incarcate , pe masura ce sunt transpuse, pe site-ul Acsinte digital.Pai, felicitari pentru aceasta initiativa remarcabila, de a aduce in memoria prezenta imagini ale unor timpuri trecute, insa de o importanta istorica extraordinara, dar mai ales pentru a le conserva in vederea accesarii lor de catre cat mai multe generatii viitoare!

Asadar, maine are loc  vernisajul expozitiei de la Centrul Cultural Unesco Ionel Perlea din Slobozia, incepand cu ora 17. Si daca nu veti ajunge zilele acestea sa o vizitati, puteti sa o puneti pe  to-do-list pentru perioada urmatoare, nu cred ca aveti de multe ori posibilitatea de a privi trecutul prin fotografii de epoca autentice.

Cine vrea sa afle si cateva povesti  sa intre aici Costica Acsinte  .




vineri, 28 iulie 2017

CUGETARI CENTENARE!

"La sfarsitul fiecarei zile, socoteste, nu ceia ce altii au facut fata de tine, ci ceia ce ai facut tu fata de dansii."


NICOLAE IORGA

marți, 4 iulie 2017

Cristian 40-80!

Norocosul sat Cristian se afla la 13 kilometri de Brasov si a fost mentionat documentar pentru prima oara  in  1362! Ei bine, iata ca,  de cativa ani, in sat se intampla niste evenimente culturale care cu siguranta vor fi si ele mentionate in cartile pe care le vor citi generatiile viitoare, indiferent de forma acestora.

Deci ce se-ntampla in Cristian de vreo 3 ani incoace? Pai se-ntampla C'Art Fest , adica Festivalul International de Arta Cristian, adica teatru, carte, muzica, strada, adica 40 de evenimente care insumeaza 80 de ore de cultura in perioada 9-16 iulie 2017!

Acum sa va zic de ce cred eu ca e vorba si de noroc: in primul rand, festivalul are printre organizatori oameni care s-au nascut si au copilarit aici, oameni carora li se pare ceva normal sa se intoarca si sa dea o parte din experienta , din energia si din bucuria lor locurilor care iti raman pe veci intiparite in memorie ca fiind cele mai luminoase: locurile natale.
In al doilea rand, partener in aceasta intamplare este chiar primaria, adica autoritatea publica locala, adica asta este un noroc si mai mare: sa gasesti in Romania primarii care sa se implice in organizarea unor festivaluri culturale e ceva destul de rar, mai ales la sate.
Programul festivalului te plimba de la concertul lui Gheorghe Zamfir din Piateta la expozitii de fotografie  in Biserica Evanghelica,  la teatru cu Oana Pellea in  Sala Mare sau dans in Parcul Eroilor sau proiectie de film in Biserica Ortodoxa Veche.Vor fi lansari de carte, recitaluri de poezie, concert fado, concert de pian si clarinet, de vioara si orga .....Oh, Doamne, eu sunt coplesita de puterea acestor oameni si nu pot sa spun decat ca Andi Moisescu: Ma inclin! Chapeau! Respect!

Detalii foarte clare chiar aici: 40/80  sau pe Facebook: Editia a IV-a






Ce, vi se pare ca nu o sa le puteti vedea pe toate? Pai, probabil ca nu, dar important e sa va bucurati de timpul petrecut in Cristian si sa mergeti cu  sufletul deschis catre un festival organizat in spatii neconventionale.Pentru ca ar fi minunat sa existe si in multe alte sate asa ceva. Pentru ca ar trebui sa incurajam cultura in spatii cat mai diferite. Pentru ca doar prin cultura si educatie vom putea razbi ca natie, ca popor. Si nu vreti sa ramanem  doar o populatie, nu-i asa?

sâmbătă, 20 mai 2017

La Colegiul Sincai pe-nserate!

Se-ntampla multe lucruri minunate! Cum ar fi tururi ghidate, recital de arii si duete celebre, conferinta si proiectie de imagini de epoca, vanatoare de comori, toate organizate de Fundatia Calea Victoriei. Toate pentru a cunoaste istoria si arhitectura unei cladiri emblematice a Bucurestiului, un spatiu de cultura si de educatie, fondat prin decret regal in 1892! O calatorie printre amintiri, pentru cunoasterea trecutului si pentru inspiratia viitorului! Pentru ca un oras traieste si prin cladirile lui, suntem datori sa le cunoastem, sa le apreciem si poate asa, nu vom mai fi doar trecatori nepasatori prin viata lui! A orasului! A Bucurestiului!


 Program aici: Seara la Colegiul Sincai

Daca nu l-ati ascultat inca pe Jurjak, vi-l recomand cu drag!

CUGETARI CENTENARE!

"Ce esti, te priveste mai la urma urmei pe tine. Ce vrei, priveste si pe altii. Ce faci, aceea poate privi pe toti."


                      NICOLAE IORGA

duminică, 2 aprilie 2017

"Tara pe care o iubesc"si eu!

Tara pe care o iubeste Regina Maria este tara pe care o iubesc si eu.Este tara pentru care multi au luptat, unii chiar au murit, altii doar au muncit cu profesionalism oriunde s-au aflat, fara ca asta sa le stirbeasca din glorie. Este tara pe care, asa cum zicea Majestatea Sa Regele Mihai, am imprumutat-o de la copiii nostri, deci trebuie sa avem grija de viitorul ei.
Cartea pe care Maria a scris-o la indemnul lui Nicolae Iorga, cunoscut si ca sfatuitorul regilor, ne plimba de la Iasi la Dunare, de la Ramnicu Valcea la Balcic, de la Comana la Sinaia cu o usurinta demna de talentul scriitoricesc al  Reginei noastre. Asa cum marturiseste chiar ea, aceste memorii din exilul impus in propria tara, in vara anului 1917, erau dedicate soldatilor care luptau pe front, pentru ca ei sa simta ca nu sunt singuri, ca iubirea lor fata de pamantul romanesc este recunoscuta si sprijinita de Regina si ca frumusetea acestor meleaguri, a obiceiurilor si a traditiilor merita pastrate chiar cu pretul sacrificiului suprem.Pe vremea aceea, toate capitolele din carte erau tiparite in ziarele cele mai importante, pentru a ajunge si in catunele indepartate, si in sufletele a cat mai multor oameni. Conteaza sa stii ca cineva, dar mai cu seama uimitoarea Regina Maria se gandea la fiecare locuitor al tarii, pe care vroia  sa il sprijine macar moral in acele vremuri triste, de deznadejde si suferinta.  Si pentru ca razboiul s-a terminat cu o victorie, poate ca putin a contat si gandul ei cel bun, strans in aceasta lucrare emotionanta.Bine, nu a fost doar gandul, Regina Maria a si  actionat impreuna cu Regele Ferdinand la infaptuirea Marii Uniri, un vis devenit realitate pe care il descrie in ultimele capitole.
Aveti cumva aceasta impresie si astazi? Ca cineva dintre conducatorii tarii s-ar gandi la voi? Ca vor sa duca Romania mai departe? Eu nu.


Din loc in loc, veti gasi in carte desenele Elisabetei, fiica Reginei Maria si viitoare Regina a Greciei!

duminică, 26 martie 2017

CeRe sa nu fii resemnat!

Pe 23 martie am fost la Gala Premiilor pentru Participare publica ca sa ma incarc cu energie. De la oamenii care nu se resemneaza.De la cei care "aprind lumina", titlul sub care s-a desfasurat aceasta gala deosebita, a proiectelor datatoare de speranta.Despre ce e vorba: o asociatie,  CeRe,  adica Centrul de Resurse pentru Participare Publica promoveaza initiativa civica, dreptul cetatenilor la informare , la participarea activa in comunitate. Anual premiaza cateva din aceste initiative care au avut si o oarecare finalitate. Deci nu e vorba doar de teorie.ci mai ales de punerea in practica a initiativelor.  Juriul a fost format din sociologi, jurnalisti, psihologi, dintre care se remarca Vintila Mihailescu, antropolog si Tudor Musat, in prezent jurnalist la Digi24.   Premiile acordate au avut si ele denumiri pe masura, cum ar fi: Premiul "Revolutie de manual"acordat Asociatiei Elevilor din Constanta; Premiul "Bucuresti, Bucuresti, oras plin de Vacaresti"acordat cui credeti? Asociatiei Parcul National Vacaresti,  raspuns corect; Premiul ""Rezistenta din pasul Mestecanis" acordat locuitorilor din satele Valea Putnei si Mestecanis.In total 10 premii pentru 10 campanii alese din multe altele, ceea ce mie mi se pare un semn bun. Un inceput timid, dar cu o mare deschidere.Iar Gala se afla la cea de a opta editie.  


Si pentru ca nesimtirea, incompetenta si aroganta guvernului au  scos in strada sase sute de mii de oameni care nu au mai vrut sa taca si sa fie umiliti, spiritul lor de participare, de implicare activa a fost premiat si de CeRe, cu speranta ca acesta nu va fi fost doar de moment! Pentru ca nepasarea, indiferenta, neimplicarea pot sa permita  tragedii cum a fost cea de la Colectiv! Pentru ca nu avem voie sa uitam ca 64 de vieti, de destine au pierit si din cauza noastra! 






















Puteti citi proiectele acestor oameni, dar si mai bine ar fi daca i-ati cunoaste, daca i-ati sustine, dar mai ales daca v-ati uita in jurul vostru sa vedeti ce puteti schimba. Si sa actionati. Si daca ceva nu functioneaza cum trebuie, sa informati, sa avertizati, sa cereti participare. Sa nu va resemnati. Romania nu mai poate fi tara lui "las'ca merge si asa"! Eu m-am saturat de acest experiment, voi nu?

duminică, 12 martie 2017

Sa calatorim in timp cu Irina Procopiu!


Pentru ca odata ce incepi sa citesti jurnalul Irinei Procopiu, de fapt incepi o calatorie. O calatorie minunata in timpuri pe care nu le-ai trait, dar pe care merita sa le cunosti, o incursiune aproape reala  intr-un Bucuresti despre care stii ca era conectat la viata europeana, la adevaratele valori dupa care astazi tanjim, un oras adorat si hulit, european si oriental, clasic si modern, dar mai ales viu. Bine, viu este si astazi, orice s-ar zice, doar valorile sunt cumva incurcate, sper ca tanara generatie sa aiba puterea si vointa de a le readuce in ordinea  normalitatii.
Fiica de general, nascuta in 1873, Irina  a fost educata in spiritul frumosului, al artei si al culturii, a invatat cateva limbi straine, sa cante la pian, sa picteze, si astfel a ajuns sa isi doreasca sa traiasca o viata bogata, o viata deosebita. Si e clar, sper, ca nu ma refer la bogatiile materiale, asta apropo de valorile si principiile care ar trebui sa ne calauzeasca. Si a avut viata pe care a visat-o, iar jurnalul este marturia sa. De la filme la carti, de la concerte la dineuri pretentioase, de la Sinaia la Dobroesti, de la Horezu la Balcic, de la expozitii la spectacole de teatru, sau cum petreceau bucurestenii Revelionul ( cuvantul asta mi-a placut tare mult: de Anul Nou bucurestenii reveionau!), pe toate Irina le-a notat constiincioasa in caietele ei. Cea mai bine reprezentata perioada este cea interbelica, mai precis intre anii 30 si 40, adica perioada care se afla , statistic vorbind, pe primul loc intr-un top al calitatii vietii din Romania.
Prietena buna cu Maruka Cantacuzino si Cella Delavrancea,  a avut parte de auditii fermecatoare ale lui Enescu, atat la evenimente private cat si publice. Pe de alta parte, a fost membra a Asociatiei Muzicale al carei scop era gasirea si promovarea de tinere talente, nu numai prin organizarea de concerte, dar si prin obtinerea unor burse de studii.
O caracteristica ce strabate cartea si pe care azi eu nu prea o mai gasesc era intalnirea de la dejun sau cina si cateodata si la micul dejun! Iata cateva exemple:
"22 august: la dejun familia Gogu si incantatorul Radu Romanescu............La cina, sotii Grodel."
"Sambata, 14 ianuarie: pranzesc la Marguerite Bratianu..........Seara , cinez, impeuna cu George, la Coletta, care e in pat."
"17 aprilie"Dejun la Tabacovici, casa frumoasa si spatioasa, gradina splendida."
Si sigur, erau si dineurile mai mult sau mai putin pretentioase organizate la ambasade,legatii sau chiar la Palatul Regal. Pentru ca Irina Procopiu a fost doamna de onoare a Reginei Maria, slujba pe care a indeplinit-o cu profesionalism, dar mai ales cu o iubire nemarginita fata de aceasta uriasa personalitate ce ne-a fost dat sa o avem. Si dupa ce aceasta a murit, a  tinut in continuare memoria vie a Reginei, organizand diferite actiuni de aducere aminte, colaborand la diferite articole, conferinte, spectacole care ii aduceau un omagiu spiritului si sufletului ei.
Iata aici o schita a unui articol scris de Irina cu ocazia uneia dintre comemorari:


"Regina Maria, Regina florilor


Regina Maria, care dintre noi, la auzul acestor doua cuvinte impreunate, nu tresare, evocand radioasa intruchipare a celei care a fost Regina intre Regine? Regina Maria, careia copiii bolnavi si ranitii ii ziceau "Mama Regina".

Regina Maria de azi nu mi se mai arata decat in vis. Se poate oare ca aceea care a fost atat de strans legata de sufletul poporului nostru sa nu mai planga cu noi durerile noastre, sa nu se mai bucure de bucuriile noastre? Acest lucru este de neinteles. Se poate oare ca primaverile sa revina cu tot farmecul lor inflorit si Regina Maria sa nu se bucure de ele, ca ochii ei albastri atat de vii sa nu tresalte de emotie entuziasta fata de vraja felurita si imbalsamata a florilor? Se poate ca soarele sa rasara si sa apuna fara ca Regina Maria sa tresara la stralucirea ce revarsa asupra lucrurilor celor mai umile?Se poate ca raurile sa-si curga lin apele, fara ca soaptele lor sa fie talmacite de ea? Ca marea sa se razvrateasca, asemeni popoarelor, cand incatusarea limitelor ei i se pare nedreapta, fara ca ea sa le inteleaga? Se poate ca de la cei mai umili pana la cei mai daruiti de soarta, sa nu mai incerce sa vie sa-si gaseasca o mangaiere sau un imbold pe langa adanca si intelegatoarea ei blandete si fermecatorul ei suras? A ramas vie si o simtim printre noi, aceia care am avut marea cinste si fericire de a-i fi aproape.

Dragostea ei pentru flori era atat de mare incat, aflandu-se odata in Iugoslavia si voind sa se intoarca in tara  cat mai curand, raspunse Regelui Alexandru care o intrebase de ce se grabeste atat( caci intre cei doi exista o calda intelegere): "Am o intalnire cu un trandafir".

A murit Regina Maria si pamantul nu s-a cutremurat, fulgerele nu au strabatut cerul intunecat, norii nu s-au lasat in jos sa-si picure lacrimi de sange pe pamantul nostru vaduvit de plecarea ei.Nu, cerul a ramas senin, bland si cald, florile ei iubite au venit sa se ingramadeasca imprejurul ei, nevrand s-o lase sa plece in misterioase si necunoscute departari fara s-o insoteasca. Cea care era punctul luminos catre care se indreptau sufleteste privirile cercetatoare, aparitia ferica de care ne-am bucurat ani de-a randul nu ni se va mai arata niciodata. Acesta este lucrul de care nimeni nu se va putea mangaia vreodata."


Sigur ca nu totul a fost roz in viata Irinei, pentru ca cine are doar roz in viata? Probleme cu facturile la combustibil iarna, cu imprumuturile bancare sau nu, instalatori nepriceputi, chiriasi restanti, ei da, observati? Cam aceleasi cu cele din ziua de azi, doar ca la ea compensarea avea loc imediat, uneori chiar in aceeasi zi, pe principiul: ceva frumos, ceva urat, ceva material, ceva spiritual. Asta cred ca este mesajul principal al jurnalului: putem trece mai usor peste greutati daca reusim sa ne incarcam cat mai des sufletul si spiritul cu frumusete, iubire, toleranta si respect.

Daca vreti vreodata sa o comandati, intrati aici: 

Pagini de jurnal

PS. Multumiri editurii Polirom, care mi-a dat acceptul pentru a transcrie integral articolul Irinei Procopiu, si din nou doamnei Georgeta Filitti(dansei i-am multumit si personal) care a primit caietele Irinei si ni le-a transmis si noua, realizand un pod peste generatii pe care trebuie doar sa-l intretinem cu iubire si respect.





















duminică, 26 februarie 2017

De la mame adunate si inapoi la mame date!

Sau cui vreti voi. Pentru ca e vorba de martisoare. Martisoare nascute din vise. Din visele unor mame. Mame pe care le cunosc si le admir pentru  puterea, curajul si forta de a schimba lumea. De a o face mai buna pentru copiii lor.Dar si pentru ai nostri, ai vostri, ai tuturor. Pentru ca reprezinta modele de urmat si de sustinut.Pentru ca si tu poti face asta intr-o zi, poti sa iti cauti drumul tau si sa mergi pe el cu speranta si cu incredere.
Deoarece ele sunt pe acelasi loc in inima mea, nu am gasit alta ordine in care sa le prezint decat cea alfabetica, deci sa incepem:

Alina Burca : mama a doua fetite vesele si indraznete, poate transforma orice mica bucata de panza intr-o girafa, pisicuta, ingeras, unicorn de care te vei atasa; picteaza pe pahare intr-un fel special; din mozaic face rame de fotografii sau vaze sau suporturi de lumanari. Pe toate acestea, dar si multe altele le gasiti pe pagina Maruc Ales
Din colectia personala!




Dana Georgescu: mama a unei fetite incantatoare, iubitoare de carti, natura si mestesuguri, si-a creat propria lume la Comana, acolo unde pe zi ce trece, visul devine mai palpabil si mai datator de speranta: Moara de hartie, locul in care veti gasi cartisoare, adica martisoare din carti, unde va puteti face singuri cu ajutorul unor tehnici pe care Dana nu vrea sa le lase sa se piarda, propriile felicitari, carticele si alte lucruri minunate din carti reciclate. Pe langa moara, din 2016 se dezvolta al doilea proiect al acestei familii uimitoare, Satul Mestesugurilor, adica locul in care obiectele se nasc din iubirea de traditie, de Romania si de oamenii care nu vor sa uite trecutul.


Nicoleta Nicsan: mama de buburuza, adica de bebelus caruia incep sa-i creasca aripile, se joaca cu lutul la Fuioru' Fermecat si ghici ce? Din mainile ei nu ies obiecte, ci chiar parti din sufletul ei, din inima ei, din iubirea ei pentru o tara mai buna, mai frumoasa, o tara in care buburuzele sa se miste liber, fara teama de a le  fi retezate aripile. Adica visele. Adica ati inteles, da?






Spor la visat! Dar si la cumparat! 







duminică, 19 februarie 2017

sâmbătă, 18 februarie 2017

Despre oameni care au facut o istorie in teatru!

Minunata doamna Georgeta Filitti , decorata de Majestatea Sa Regele Mihai in 2012 cu "Crucea Casei Regale a Romaniei", sustine maine o conferinta despre Ion Ghica, unul dintre artizanii aducerii lui Carol  de Hohenzollern in tara noastra, dar si unul dintre creatorii Teatrului National, infiintat ca mijloc de educatie si de promovare a culturii romanesti si europene. Pentru ca un om educat, un om cultivat, un om cat mai  informat nu poate fi asa de usor manipulat, nu poate fi asa de usor de condus si de mintit.Si ca sa ne imbogatim si vizual, in foaierul Salii Mici va avea loc vernisajul unei expozitii de fotografii si alte documente din epoca despre Ion Ghica, primul director general al teatrelor si primul presedinte al Academiei Romane? E ceva, nu?

Detalii aici:Un ctitor al teatrului romanesc

duminică, 15 ianuarie 2017

Eminescu si romanele sale!

Pentru ca Eminescu nu a scris doar Scrisoarea a III-a, iata ce spune Nicolae Iorga despre romanul "Geniu pustiu", roman pe care eu vi-l recomand:
"E bine deci ca s-a tiparit romanul "Geniu pustiu" pe care Eminescu il scria intre nouasprezece si douazeci de ani, ca student la Viena. Sa n-aiba grija nimeni: niciun fir de iarba de pe mormantul poetului nu se va misca de indignare la aceasta "divulgare" a gandului inca nesigur, a simtirii ce nu-si gasea totdeauna intruparea statornica si adevarata. Nu, ci, daca, peste hotarele vietii, se schimba ceva intre cei ce sunt si cei ce au fost, cel mai mare cantaret al neamului nostru va primi aceasta ca o solie duioasa a tineretelor sale de vultur ce-si incearca aripile pentru a pluti intaiasi data."(Nicolae Iorga, Oameni care au fost, Editura pentru Literatura, 1967.)
 

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Din cugetarile unei Regine!

"Educatia se poate reduce la un singur precept: sa stii sa te pui in locul aproapelui."



CARMEN SYLVA-Regina Elisabeta, prima Regina a Romaniei!

Almost Persuaded ~ Etta James

Etta James - Stop The Wedding

Din cugetarile unei Regine!

"Un mare romancier  a spus ca exista oameni-izvor, oameni-fantana, oameni-cisterna; o singura categorie a uitat: oamenii-mlastina."



             

CARMEN SYLVA - Regina Elisabeta, prima Regina a Romaniei!





Cartea o puteti comanda si aici www.ceainariacucarti.ro

Patrice - Dove Of Peace

YellLow - Put It On Top ft. Geneva

Ugly Duckling - A Little Samba

Maroon 5 - Don't Wanna Know (Audio) ft. Kendrick Lamar

Pink Martini Hey Eugene

duminică, 8 ianuarie 2017

O strigare de inceput de an!

Strigarea vine  de la Campina, pentru ca pe 8 ianuarie 2017  se implinesc 514 ani de la prima atestare documentara a asezarii. Pentru ca a fost mai intai un sat, apoi un targ, apoi vama intre Transilvania si Muntenia, iar din 1994 este municipiu. Sa stiti ca mie Campina mi se pare un oras iubit: este destul de curat, am vazut oameni care se apleaca sa ia de jos gunoaiele si sa le puna la cos(na!), are multe flori si mereu , de la vizita la vizita, se vede o dezvoltare , o crestere a lui intru frumos si bine. Nu va mai spun ca exista tot felul de magazine, piete, restaurante, cafenele, baruri, iar peste ele troneaza majestuos cele doua spatii culturale ce , dupa mine, reprezinta emblema orasului: Castelul Iulia Hasdeu si Muzeul Nicolae Grigorescu. Va recomand sa vizitati Campina, veti vedea cum creste un oras iubit de locuitorii sai. Si se pare ca si de autoritati, care organizeaza maine un eveniment interesant despre istoria Campinei. Detalii aici 514 ani de atestare documentara, dar sigur ca cel mai bine ar fi sa va ganditi la o excursie cat de curand!